Un castel medieval



“Am visat un castel dosit undeva intre niste blocuri mari, gri, comuniste. Un castel medieval in care traia un rege, la care era mereu coada de kilometri la usa. Toti din orasul ala mare, gri, comunist, mergeau sa se angajeze la rege. Regele ii pica pe toti la interviu, nici nu se uita la ei, statea suparat, cu spatele, il intreba pe fiecare cum se numeste, ii desena apoi numele intr-un registru, il picta frumos ca intr-un codex, incepea apoi sa il rotunjeasca, sa-l infloreasca, aureasca si arginteasca, pana numele fiecaruia devenea cate un portret care revela fata adevarata a fiecaruia, iar regele se mahnea si ii poftea afara pe toti, necajit si singur, stiind ca asa va ramane toata viata, secole si secole de-a randul.M-am gandit indelung la castelul dintre blocuri si la rege si apoi m-am resemnat, stiind ca singuratatea va fi mereu prezenta in viata mea, indiferent cati oameni voi avea in jurul meu.”


text&image:
Nicolae Romanițan, 28
Cluj-Napoca, Romania
October 2019