Un buton de urgenta



“Nu am inteles exact
cum si de ce se iubesc oamenii,
dar stiu ca atunci cand se ciocnesc unii de altii
devin atat de transparenti
incat prin ei poti vedea doua fire de iarba cum se mangaie.
eu m-as ?iubi? singura daca as avea doua maini sa ma ridice
si doua sa ma prinda.
oricum,
se poate spune despre mine
(poate nimeni nu spune):
sunt inca un copil care nu si-a gasit locul
si il cauta in ceilalti.
totul este un zambet
totul este o gluma;
lucrurile serioase prind degete si se impacheteaza singure.
*a l a r m a*
un buton de urgenta,
asta lipseste din constructia noastra.
un buton de urgenta pe care sa-l apasam
si sa devenim dintr-o data rame.
A n d r e e a cea mica se joaca in frunze
si se zbate ca un clopot in mine
de parca incearca sa ma anunte sa ma opresc
pentru ca vine trenul.
A n d r e e a cea mica rontaie o caisa cruda
si sare dintr-o imbratisare intr-alta, vazandu-i-se dintii.
am citit intr-o carte ca fetele frumoase zambesc,
poarta fuste
si miros a zmeura,
nu se agita (precum mustele) pe langa baieti
si nu ii ating "asa din prima";
mi-am exersat ore intregi un ranjet in oglinda,
dar toate incercarile s-au soldat monstruos:
aratam de parca adormisem cu un pachet de umerase in gura.
nu mi-am folosit niciodata corpul ca pe o unealta,
ci mai mult ca pe o carapace:
in loc sa ating am preferat sa ma gandesc cum as putea sa...
cand m-am sarutat prima oara am simtit ca ma sufoc
si am vrut sa-i dau o palma,
iar avand ochii inchisi, imi imaginam cum sunt inghitita de un aspirator.”



text & image
Andreea Cristea
Romania
December 2019