Toata viata si toata moartea


Diana, 29
Popești - Leordeni, Romania





O prietenă care abia își începea afacerea cu ceramică mi-a făcut obiectul ăsta când abia o născusem pe fie-mea și mă mutasem cu ea într-un apartament nou de la marginea lumii. Obiectul nu se numește nicicum sau nu știu eu încă numele lui. Mesajul e dintr-o poezie de Marin Sorescu, din "La Lilieci" - cred, sau am visat, pentru că întâmplarea face să n-o mai găsesc acum.

La început, simboliza legătura cu fiică-mea, pe care îmi doream s-o pot iubi toată viața și toată moartea. Apoi, într-o perioadă neagră, a început să însemne că mă simțeam blocată pentru toată viața și toată moartea într-o existență mediocră, cu liniile trasate de alții. Din acest motiv, nu l-am luat cu mine când am plecat peste hotare. Nu am luat mai nimic de aici, doar un set de linguri de lemn pe care le-am și pierdut pe drum. Căutam un nou început, ca și cum s-ar putea vreodată începe de la zero (sau măcar de la trei, ca-n filmul lui Massimo Troisi).

I-am redat sensul (obiectului) când i l-am redat și casei în care era, care a devenit pe rând, de la un loc înfricoșător, unul de popas, apoi de test și a înflorit într-un acasă splendid alături de soțul meu, cu care pot spune în sfârșit că vreau să rămân toată viața și toată moartea, oriunde ar fi astea.

Nu știu dacă e ceva după moarte sau dacă măcar acel ceva poate fi cuprins de mintea noastră. Dar sunt curioasă să descopăr. Și poate și după ce se termină toată moartea, o mai fi ceva de aflat.







︎









Diana’s story is part of the dear objects project. Read more about it and send us your story too!
︎