Museum of Intimacy

expoziție online

Mark

Serenitate


Paula Cristina, 17 ani ︎Heii tuturor celor care urmează să îmi citească articolul. Sunt o adolescentă de 18 ani și mă pasionează fotografia, călătoriile, desenul și muzica. Sper să vă placă ce “am făurit”!︎






︎








Într-o zi frumoasă de primăvară, pe malul Rinului, am trăit un moment de serenitate. Acel moment este unic în sufletul meu deoarece acel loc arăta magic, cald, primitor și l-am perceput ca pe un univers de reculegere după o iarnă prea lungă în Cluj. Am mers cu părinții și fratele meu cu ocazia zilei mele de naștere, scăpând astfel de tot stresul și graba orașului meu natal. De acolo am cumpărat un pluș simbolic pe care îl îmbrățisez de fiecare dată când îmi este greu. Îmi amintesc de acest moment când vreau să evadez și când realitatea devine apăsătoare.





De multe ori, când călătoresc cu familia, o facem în timpul vacanțelor, și mereu dăm de mulți turiști, magazine și tarabe pentru turiști - totul arată super comercial. M-am întrebat cum ar arăta o vacanță într-un oraș european în timpul perioadei de lucru și a școlii. Astfel, am decis să mergem într-un city break în apropierea zilei mele pentru a sărbători și pentru a afla răspunsul la întrebarea mea.

Care a fost prima diferență România - Germania pe care am observat-o? Poate multitudinea de persoane care mergeau în timpul săptămânii pe stradă, sau diferența de temperatură? Răspuns greșit. Prima diferență, care ar putea fi ușor comică, a fost un semafor... sau două... sau toate.




Mi s-au părut adorabili omuleții care la semnul roșu stăteau împreună, și la cel verde mergeau ținându-se de mână și deasupra lor plutea o inimioară. Cine s-ar fi gândit că astfel de diferențe există? Mie personal, mi-au îmbunătățit ziua și starea de spirit.



După ceva timp am luat un autobuz și am făcut o plimbare până la capătul liniei. Am trecut pe deasupra Main-ului, am ajuns într-o zonă universitară, apoi pe langă fabrici și încet, încet am ajuns la periferie.  După ce am ajuns la capătul drumului ne-am îndreptat spre un magazin de muzică la care de mult am vrut să ajung. De acolo mi-am cumpărat niște albume, insigne și un pluș.


In drum către autobuz ne-am oprit pentru o gustare. Apoi am călătorit până aproape de centru și am mers pe jos prin zona de promenadă de pe malul Main-ului. Primul lucru wow pe care l-am vazut au fost copacii fără frunze care arătau de parcă au rădăcinile în aer.



După aleea cu copacii, am ajuns la un drum cu mulți cireși înfloriți, poate unul dintre cele mai aglomerate locuri din toată excursia. Zeci de turiști și localnici așteptau să ajungă la acei cireși să își facă poze care mai de care mai interesante.



Am făcut și eu câteva fotografii cu cireșii - dar a fost o adevărată provocare deoarece bătea vântul în continuu și totul se defocusa foarte ușor. Apoi am coborât niște trepte și am ajuns mai aproape de Main, unde oameni stateau în șezlonguri aduse de acasă, sau pe pături, alții se plimbau cu vaporul, sau pur și simplu mergeau sau alergau.




Mai târziu am trecut un pod mare și aglomerat și am ajuns în centrul vechi și ne-am decis să luăm o mică pauză deoarece era trecut de amiază și noi fusesem prea absorbiți de peisaje încât uitasem de trecerea timpului. Spre seară am ieșit încă o dată la plimbare pe străzile aglomerate ale Frankfurtului și apoi, după ce apus soarele între clădiri, ne-am plimbat pe unul dintre poduri de unde am admirat luminile orașului. După ce s-a făcut complet întuneric am decis să ne îndreptăm catre casă deoarece începea să fie foarte frig.




La momentul în care am ajuns lângă hotel, străzile erau aproape pustii.Chiar dacă a fost o zi lungă, nu simțeam oboseala acumulată.

Această zi a rămas în amintire ca fiind una dintre cele mai frumoase zile de excursie.































Spune-ne părerea ta!