Mereu raman



“Cu 15 minute inainte de a incepe, un tsunami de emotii ma izbeste. Ultimele 10 minute inainte de a intra sunt teribile. In ultimele 5 minute, cand ii aud venind, ma gandesc ca vreau sa fug, sa plec ai sa nu ma mai intorc niciodată. Sa ies, pur si simplu, pe usa. Ce s-ar putea intampla? Dar raman. Mereu raman.
Ridic ochii si ii privesc din bezna. S-au asezat in scaune si asteapta. Unii zambesc, altii se foiesc, isi privesc degetele de la maini, vorbesc intre ei. Asteapta. Ma asteapta. Asa cum ii astept si eu pe ei de luni de zile. Luni de zile m-am pregatit pentru acest moment. Pentru care nu sunt, de fapt, niciodata pregatita. Trag aer in piept. Luminile se sting in sala, reflectoarele se deschid cu sunet abia auzit. Urmatoarele 60 de minute sunt despre noi, respirand impreuna.”


text:
Andreea Novac, 38
Romania
December 2019

image:
Alina Usurelu