Museum of Intimacy

expoziție online

Mark

Laptopul meu


Magda Minică, 17 ani
︎Ar vrea ca într-o zi sa scrie la o revistă online. Din pacate incă nu are nicio pasiune, dar este într-o cautare activă să îşi găsescă una. Este optimistă că va reuşi. Momentan experimentează cu presatul de flori şi cu decorațiuni florale artizanale. Înainte de asta a trecut printr-o fază de brutărit, dar nu a avut foarte mare succes cu pâinea (câțiva oameni au spus că avea gust de detrgent).
Sent from my Samsung Galaxy smartphone.︎






︎





De o săptămână nu pot să dorm. Am acelaşi vis repetitiv în fiecare seară. Mă trezesc. Mă duc în bucătărie, îmi iau un pahar cu apă şi încerc să mă culc la loc. Dar văd acelaşi peisaj, acelaşi context. Nu e un coşmar propriu zis. Mă rog, nu în adevăratul sens al cuvântului. Nu mi-e frică, nu mă trezesc îngrozită. Dar am impresia că e ceva mult mai personal şi acest sentiment de familiaritate e o povară. Văd o fetiţă. Nu îmi pot da seama după aspect ce vârstă are dar ştiu deja răspunsul oricum. Are 13 ani. Se întoarce acasă după şcoală. A luat un 6 în teză la matematică. E fericită. Credea ca o să ia mai puţin şi acum abia aşteaptă să îi spună mamei ei. Dar nu îi va spune. Ştiu şi de ce. Am mai văzut ce urmează să se întâmpe. Până aici totul îmi e cunoscut, recunosc asta. Nu am încercat niciodată să ascund. Ajunge acasă unde tatăl ei o aştepta deja. Ştiu şi ce urmează să îi spună, visul îşi urmează cursul obişnuit. Fetiţa află că mama ei a murit. Mă trezesc. Aici mă trezesc tot timpul, ca şi cum nu aş vrea să văd ce urmează să se întâmple, de parcă mi-ar fi defapt frică de reacţia fetei, nu de eveniment în sine. Dar nu aflu ce se întâmplă în continuare. Poate e mai bine așa. Cine ştie ce poveşti ciudate născoceşte mintea mea când dorm. Încerc să îmi văd de viaţa mea. Ies la o plimbare dar nu ajută. În mintea mea îmi derulez întruna evenimentele visului. Nu înţeleg de ce visez asta în fiecare seară. 

Credeam că am reușit să îmi pun deoparte sentimentele legate de acest subiect. Cred că sunt eu fetiţa din vis. Da, într-adevăr, e o amintire din viaţa mea. Drumul de la şcoala, şasele la mate, tata care mă aştepta. Dar ce s-a întâmplat după ce am aflat? De ce nu îmi pot aminti partea asta? De ce mă trezesc tot timpul înainte să aflu? Şi de ce am visul ăsta în fiecare seară?

Mă aşez pe o bancă pentru că încep sa amețesc. Nu mai vreau să mă gândesc la asta. Nu mai vreau să tot analizez visul. 
Dar mă las la voia amintirilor mele. O mie de lucruri îmi trec prin cap în acelaşi timp. Îl văd pe tata. Mă văd pe mine. Văd o cameră. E o sufragerie. Ştiu camera asta. Locuiam aici mai demult, ne-am mutat de acolo după moartea mamei. Văd o masă şi pe masă văd un laptop. Fetiţa se plimbă prin cameră, se opreşte la masă, vede laptopul, iar eu ştiu ce gândeşte. Cu siguranţă se gândeşte „ Acum o să fie al meu laptopul”!
Cine ar putea fi așa de crud?  Ce fel de om trebuie să fii ca să îţi treacă aşa ceva prin minte într-un asemenea moment?

Numai cineva de un egoism absolut poate să caute un câştig material în moartea mamei.  Cine e fetiţa asta? De ce seamănă cu mine? Ochii ei albaștrii si șuvițele blonde mă fac să încremenesc. Nu pot fi eu! Nu se poate! Dar din păcate o recunosc. O recunosc în modul în care tratez oamenii din jur. O recunosc în felul absent în care privesc lumea, prea absorbită de propriile mele trivialitați. O recunosc în gândurile care îmi trec prin cap atunci când trebuie să consolez un prieten suparat, atunci când tot la ce mă pot gândi este cum să mă sustrag subtil.  O recunosc în ușurința cu care am pus gândurile legate de deces de-o parte și nu m-am atins de ele luni la rând. O recunosc.

Eu sunt fetița care, aflând de moartea mamei sale, în loc să se gândească la fratele ei mai mic care urma să crească fără mamă sau la tatăl ei pe care avea să îl vadă pentru prima dată plângând, s-a gândit că o să moștenescă laptopul mamei ei. Asta am încercat să uit. Asta tot voia subconștientul meu să îmi amintească în vis. Ei bine, acum mi-am amintit. Eu sunt fetița, si al meu e laptopul.

































Spune-ne părerea ta!