“INTRE SENZATIA DE FOAME SI SOMNOLENTA”



Mihai, 28
︎Bucharest, Romania









“Este ora 23.30, 14.03.2020 anno domini, București. De joi seara nu am mai ieșit din casă. Nu pentru că țin la mine. Mi-am făcut mie rău de multe ori în viață. Și o să îmi mai fac probabil. Pentru unele căcaturi m-am iertat, pentru altele nu. Nu pot să mă iert pentru răul făcut altuia, pentru că it never gets out of my head, pentru că persoana care sunt astăzi are ca fundație o tonă de greșeli pe care sper să nu le mai fac ever. Covid nu e despre individ, nu e despre „dacă iau, aia e”, ci despre a nu fi un vehicul de răspândire a unei boli.
Am reușit să lucrez ce aveam pentru muncă, în rest stau între senzația de foame și de somnolență, TV-ul e deschis pe știri, dau mecanic scroll pe telefon cititind articole random. Am încercat să mă uit la filme, să citesc – nu mă pot concentra.

Pe chaturile de whatssap/facebook discuțiile abordează toate registrele posibile, de la emoțional, anxietate, discuții despre moarte și sensul vieții, până la glume și meme-uri.
La fel sunt și mood-urile mele. Aș vrea să merg la sală, de obicei asta era rutina care mă stabiliza și îmi golea mintea.
Aseară am avut o victorie, am convins-o pe maică-mea să nu se ducă câteva duminici la biserică să se împărtășească.
Când se termină povestea cu covidul voi fi mai sociabil. Voi fi mai straightforward și mai miserupist față de lucrurile care nu contează. Voi încerca să fiu mai aware cu privire la propria persoană, cine sunt și ce vreau.

Life is short.”