Intimitatea e tot ce vad, simt, si aud



“Multa vreme m-am gandit ca intimitatea trebuie sa fie ceva foarte, foarte... intim. Ca trebuie sa fie ceva despre care n-ar trebui sa vorbesc deloc si ca, daca totusi as vorbi, ar trebui s-o fac cel mult in soapta. Asta venea de la o mentalitate mostenita, cum ca intimitatea ar fi ceva ce se intampla pe ascuns, in semiintuneric, in colturi obscure. Ca lucrurile intime sunt acelea oarecum interzise sau, cel putin, acelea la care ar trebui sa ma raportez cu mult pudism.Si mi-a trebuit niste vreme sa-mi dau seama ca intimitatea nu are nimic de-a face cu toate astea.Ca intimitatea poate fi faptul ca eu vad cum el isi tine buza de sus cand se concentreaza. Ca vad felul in care stam pe doua taburete, intr-un balcon ingust al unui bloc vechi, in timp ce vorbim despre cum orasul a fost restructurat fara discernamant. Sau felul in care se aud sticlele de bere cand le atingem una de alta din greseala. Intimitatea este felul cum bate vantul prin perdea si o impinge spre noi. Ca intimitatea poate fi felul in care un controlor de tren isi asaza actele in geanta lui de postas pe un peron de gara cam paraginita - si ca eu vad asta. Intimitatea poate fi faptul ca imi dau seama dupa ce criterii si-a aranjat cartile in biblioteca fara sa intreb nimic. Sau felul in care se vad picaturile de ploaie cazind intr-o baltoaca pe care ma gandesc in ultimul moment sa n-o ocolesc.

Mi-a trebuit multa vreme sa-mi dau seama ca intimitatea se defineste in functie de mine. Ca intr-un moment mi se pare ca ceva e intim, ca in altul sa-l consider nicicum. Intimitatea e tot ce vad, si simt, si aud atunci cand sunt singura, sau atunci cand sunt intr-o multime, sau atunci cand sunt singura intr-o multime. Si n-am habar daca a mai vazut, sau simtit, sau auzit si altcineva ce stiu sigur ca am vazut, sau am simtit, sau am auzit eu.”



text&image:
Andreea, 23
Romania
October 2019