︎




E iarnă sau primăvară, cine mai știe.
Derutate sînt animalele mici care îmi ies în cale.
Derutată și fata care prezintă vremea,
aseară a încurcat cuvintele în propoziție și
a roșit perceptibil, dar eu am iertat-o.
Și eu sînt derutat mai tot timpul
și pe mine nu mă mai iartă deja.
Sub soarele ăsta infant,
via proiectează rute încîlcite pe gard și mă păcălește,
c-ajung să fac poezie de cadru.

Ce ai pe dinăuntru?
Să zicem, o plajă din Pacific, bunăoară pustie.
Dimineața se simte furtună.
Ziua se rup palmierii. Seara (în unele seri)
briză plăcută, aduce cu ea împăcarea.
Ce ai pe dinăuntru? Mult somn,
metafore de tot rahatul.
Ce ai pe dinafară? Să-ți spună ceilalți.
N-ai vrut s-o faci, dar ai făcut-o, și asta ești în două cuvinte,
o adversativă la care se adaugă fuga după autobuzul de noapte.
Simplu și incorect și real și se vede
cît e regie și cît mai e viață,
cînd e cu bani și cînd anxietate,
aripile care te duc la cer.
Doișpe ore lucrate și
cearcănele s-au lungit peste poate.
Uneori te îndoiești că anumite lucruri
care ți s-au întîmplat mai demult
au avut loc cu adevărat,
mai ales cînd nimeni n-aduce vorba de ele.
Zile și zile
și zi-le,
poate vor înțelege la un moment dat.


Radu, 28
Bucharest, Romania







Radu’s poem is part of our collection on intimacy. You can also contribute with your thoughts on intimacy, or read all other contributions here: