Cuvinte putine sau incomplete


Andreea
︎Bucharest, Romania 









“Nu prea spun nimănui ce și cum sunt zilele astea – cred că ar trebui inventat un limbaj nou sau măcar câteva cuvinte ca să exprimăm exact cum ne simțim și cum experimentăm distanțarea pe care o impune carantina.

Așa că m-am tot gândit ce-ar mai putea să însemne intimitatea și singura variantă care mi-a trecut prin cap a fost că intimitatea, azi, acum, înseamnă să aleg cărui om să îi spun că îmi e teamă. Să-i spun așa cum pot, prin cuvinte puține sau incomplete, să încropesc un limbaj prin care să spun ce simt. Să aleg cui să-i spun că sunt ipohondră și mă trezesc în miezul nopții crezând că am febră, că parcă respir greu. Cui să-i spun că uneori aș vrea să dispar, că aș vrea să dispară toată nebunia asta? Cui să-i spun că nu mi-a mai fost niciodată frică așa cum îmi e acum – de un viitor incert, de o lume care va continua pe alte coordonate? Cui să-i spun fricile mele, atunci când toți cei cărora m-aș putea confesa sunt aceeași situație? Cu siguranță voi vedea altfel intimitatea după ce se va termina (se va termina?) situația asta. Voi fi mai selectivă, voi fi mai sceptică, voi fi mai prevăzătoare, voi avea mai puțină încredere în mine și în ceilalți.

Totuși, dacă ar fi ceva care să schimbe viitorul incert pe care nici nu mai știu dacă-l aștept, atunci acel ceva cred că va fi alegerea mea de a experimenta intimitatea cu toți acei oameni pe care nu vreau să-i pierd, cu toți oamenii pe care îi iubesc, cu toți cei de care îmi pasă, cu cei pe care o să-i vreau în continuare pe-aproape.

Poate că intimitatea nu va salva lumea, cu siguranță nu lumea materială, dar, indiferent de condițiile din exterior, intimitatea ne va ajuta în continuare să simțim, iar simțurile vor salva ceva din lumile din noi, acele lumi care nu ne lasă să ne îndepărtăm unii de ceilalți, oricât de departe fizic am fi.”