Museum of Intimacy

expoziție online

Mark

Cinci ani în străinătate


Barbara Lehocka, 18 ani ︎Elevă la filologie la Colegiul Național Gheorghe Șincai︎






︎






Săptămâna aceasta au trecut exact cinci ani de când m-am mutat în străinătate. Fac parte din grupul acela de tineri „gen Z” care, forțați de criza economică galopantă din Spania, au suferit consecințele adulților care au decis să-și încerce norocul în străinătate. Călătoria cu siguranță îmbogățește, culturalizează, deschide mintea, întărește abilitățile sociale și te ajută să devii un om organizat și un planificator mai bun. Dar călătoria este oarecum mitologizată și supradimensionată, e privită ca fiind ceva care influențează într-o mare măsură dezvoltarea personală. Eu consider că mai valoros pentru dezvoltarea personală și profesională este a locui în străinătate pentru perioade de timp medii sau lungi. Adaptarea la noi ritmuri și feluri de a trăi, învățarea din alte moduri de înțelegere a vieții, a relațiilor umane, a muncii și aprecierea altor aspecte care sunt mai importante în alte culturi sunt doar câteva dintre multiplele beneficii ale traiului într-o altă țară. Însă, a trăi în străinătate e departe de a fi simplu ca bună ziua. Programe precum Dincolo de hartă sau Natură şi aventură au creat o imagine falsă a tinerilor expatriați/emigranți ca fiind niște câștigători, cu o viață foarte interesantă și puține griji. Sigur există asemenea oameni, dar nu este cazul pentru majoritatea. Nu este ușor să fii imigrant. Generează multe frustrări. Este nevoie de mult efort. Și nu doar la începutul experienței, deoarece multe situații dificile apar în timp: găsirea unui apartament, rezolvarea problemelor birocratice, rezolvarea problemelor de sănătate, rezolvarea problemelor bancare, găsirea unui loc de muncă mai bun, înregistrarea într-un proces de selecție pentru studii... blah blah. Pe de altă parte, relațiile interculturale sunt foarte interesante și adesea distractive, dar nici pe departe ușoare. Ele pot crea provocări uriașe atât în mediul profesional, cât și în cadrul personalului. Neînțelegerile sunt obișnuite, și, în multe cazuri, mentalitățile sau culturile diferite sunt ceea ce generează aceste neînțelegeri. Eu mă cert constant cu rudele mele deoarece vreau pește de crăciun și nu sarmale.

Omul trebuie să studieze societatea în care urmează să se integreze și să decidă dacă i se potrivește sau nu. Spre exemplu, cineva crescut într-o cultură care apreciează foarte mult munca grea nu o să se simtă tocmai confortabil într-un mediu cu o atitudine „laissez-faire”, cum ar fi cazul țărilor precum Spania sau chiar și  România. Sau, un cetățean al unei țări foarte liberale și avansate cum ar fi, nu știu, Olanda (cu legalizarea anumitor substanțe, sau cu aprobarea drepturilor LGBTQ+) cel mai probabil nu o să reușească să se alinieze cu mentalitatea unor țări cu doctrine conservatoare și puternic religioase.

Neînțelegerea limbii locale poate genera multe stres, nervi, și frustrare. Eu eram complet pierdută în primele trei luni, până am învățat un pic de română. Am făcut-o din mers, de la colegi și rude. Evident, cu cât mai mult timp petreci cu localnicii, cu atât va fi mai ușor să te integrezi. Nu cred că este greșit să petreci timp cu alți străini, atâta timp cât nu te izolezi și nu rămâi blocat într-un “ghetou social”, ceea ce se întâmplă cu unele grupuri sociale. De asemenea, nu trebuie uitat că în unele țări localnicii vor fi mai dispuși să te trateze bine, să te integreze și să te considere un cetățean de primă clasă decât în altele. Un spaniol nu are același statut social inițial în România ca un român în Spania. Aspectele socio-politice pot influența semnificativ experiența de expatriat.

În opinia mea, lumea tinde să creeze anumite stereotipii despre țările mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic. Eu personal am dat de ambele experiențe: părinții mei fiind din Slovacia, o țară din centrul Europei, nu au fost tocmai primiți cu brațele deschise într-o țară vestică. În schimb, în România a fost invers: a veni din vest, care are un model cultural admirat de această zonă a continentului, a fost ceva „wow”.

Totuși, merită să trăiești în străinătate pentru o vreme? Fără îndoială. Unul învață din alte metode de a înțelege viața, devine o altă persoană, își găsește și calea lui și, din păcate sau nu, nu mai aparține unui singur loc. Eu în momentul de față nici nu știu dacă să mă consider din Slovacia, Spania sau România.

„Ubi bene ibi patria”, presupun.






























Spune-ne părerea ta!