Cana cu Granada


Ruxandra
Cluj-Napoca, Romania


Granada e în Spania și la mine pe raft. Tu mi-ai oferit șansa să o așez acolo lângă poza de la țară, în care eram în slip, gata de joacă cu verișoara mea și cățelul nostru. Un mic Mowgli cu furtun legat la pompa fântânii din grădină. Cana cu Granada tot de apă se leagă, doar că de fluiditatea Atlanticului, pe malurile căruia ne-am cunoscut și ne-am pătruns viețile iremediabil. 

Mi-ai oferit cana ta cu Granada cadou, fiindcă eu, împiedicată notorie, am ciobit-o pe a mea, iar când ai văzut că mă întrista defectul estetic al amintirii materiale a Erasmusului nostru, mi-ai oferit amintirea ta.

Până acum, am aruncat aproape toate lucrurile culese împreună pe insula din mijlocul Atlanticului, dar cana asta a continuat să trăiască suspendată pe raft. Nu am o explicație clară, nu o ador ca aspect, dar îi iubesc narativa culorilor, care prin nuanțele lor de albastru, verde și muștariu, îmi amintesc de bucățile insulei unde am stat cu cortul și valurile care ne răcoreau diminețile prin campinguri. Poate cana e ce a mai rămas din căminul nostru și din camera ta, pe care ai decis să o modifici ca să putem dormi împreună chiar dacă regulile căminului studențesc nu permiteau asta. Noroc că eram străini și nu le păsa prea tare de noi, nu mai mult decât să plătim chiria și să ne vândă crabi pe șustache în camera de curățenie, printre mașinile de spălat. Cam așa am ajuns să ne privesc și eu acum, ca pe niște străini pe care nu-i bag prea mult în seamă, mă bucur de pasiunea lor și accept că-și schimbă forma, rostul sau locul în viață.







︎









Ruxandra’s story is part of the dear objects project. Read more about it and send us your story too!
︎