Albumele din facultate



“Am locuit doua saptamani intr-o casa retrasa pusa la dispozitie de niste prieteni ca sa scriu, sa traduc, sa-mi fac treburile bucurandu-ma de sfarsitul de toamna. Imi propusesem sa reascult niste albume care imi placusera in liceu si-n facultate, sa recuperez niste albume din ultimii ani. Si n-am facut deloc asta. Cand nu citeam sau ma uitam la filme sau ma uitam dupa pasari, nu puteam sta decat in liniste. Sa devin intim cu spatiul – sa-i ascult sunetele: lemn dezmortindu-se, picaturi scurgandu-se din tevi prost legate. Sa fiu umil si sa nu-l bruiez.
Si cred ca la fel e si cu oamenii. Sa fiu intim e o familiarizare lenta, inseamna sa-mi pese fara sa intervin. De ce trebuie uneori fortata intimitatea de cuplu, cand poate sa-ti fie prietena si sora, tovaras si frate pana la capat? Ca se confunda uneori atractia fizica cu duiosia; si ca multa vreme – in adolescenta și mai tarziu – am functionat intr-o grila in care intimitatea ar fi posibila doar cu o persoana care vrea cat se poate de clar ceva de la mine, si invers la fel.
Si cum mi-as dori sa fie cineva intim cu mine? Cum as vrea sa raspunda daca e intrebat/a ce inseamna sa fie intim/a cu mine? Cand eram mai mic, am citit intr-o carte (am uitat si titlul si autorul, din pacate) o fraza pe care o citez din memorie, si care vorbea despre „o persoana pe care ai uitat-o, dar de-a lungul anilor te-ai apropiat de mai multe ori de ea”. Sublinierea e a mea, pentru ca prin apropiat eu imi imaginez ca pot sa fiu intim cu cineva cu care nu mai vorbesc, sau cel putin nu la fel de des ca inainte (si de care de multe ori uit complet), dar la care ma gandesc intens dintr-un balcon aflat la o mie de km distanta si ma bucur ca traim amandoi pe planeta asta, in momentul asta, si sper ca ii e bine si ca acum zambeste cum zambea cand ascultam albumele alea pe care nu le-am mai recuperat.”


text:
Alex Vasies, 26
Romania
January 2020