︎A frozen emotion

Eliza Lupu, 25
Romania




“Ceea ce ne afecteaza in mod direct sunt experientele noastre de viata si contextul social, motiv pentru care mi-am dorit, dupa mai multe evenimente limita din existenta mea, sa aduc un raspuns si o solutie temporara sentimentelor, inroland corpul uman intr-un proiect, dar dintr-o perspectiva diferita: am ales sa il distorsionez, intrucat tot ceea ce simt este transfigurat si modificat din cauza diferitelor intamplari.

Imaginile create sunt efemere datorita fenomenului natural al dezghetarii, in acelasi timp construind si o paralela cu legaturile interumane ce sunt si ele efemere. Lucrarea de fata se creeaza in urma experimentului fotografierii imaginilor inghetate, momentul este imortalizat, o data prin inghetare, iar a doua oara prin fotografiere. Imaginea surprinsa in forma ei proaspat inghetata, traieste doar un scurt interval de timp, eu avand la dispozitie o perioada limitata pentru a fotografia. Studiez tema corpului uman de aproximativ 5 ani si consider ca trupul nostru este cel mai aproape de noi, trecerea timpului este un fenomen irevocabil si iremediabil, iar acesta idee a pornit dintr-o frustrare. Fiecare imagine contine un sentiment propriu, inghetat, o lume perceputa candva intr-un anumit mod si pe care am vrut sa o pastrez exact asa cum este. Inghetand imaginea, inghetand sentimentul/timpul, constiinta mea intelege la nivel metaforic faptul ca lumea pe care o simt nu imi poate fi pastrata in realitate, dar poate fi incastrata pentru totdeauna in proiectul meu.

Probabil ca ideea nu a pornit din nevoia de a avea ceva palpabil, ci pentru ca toata starea aceasta constanta de incertitudine si melancolie ma ajuta si imi ofera nu doar inspiratie, ci si placere. Declansarea acestei simtiri poate sa porneasca, iar la mine porneste in urma unei destabilizari emotionale - in urma unei actiuni care are ca reactiune aceste fotografii.

Proiectul dezvolta si o parte intima, lumi inghetate, fotografii cu o viata scurta dar pastrate prin refotografiere, din dorinta imposibilului. Subtilitatea proiectului atinge si ideea constientizarii propriului corp, afirmand ca trupul este cel mai apropiat de noi din toata realitatea exterioara, el fiind parte vitala din noi, purtat peste tot in existenta. Ajungem sa fim constienti de el in timp, de miscari, de placeri, de tot ceea ce reprezentam. Este foarte posibil si chiar intalnit ca oamenii sa nu isi cunoasca trupul, sa nu fie constienti de el la nivel inalt, limitandu-si potentialul.

Am ales sa folosesc goliciunea corpului, deoarece consider ca trupul dezgolit se afla intr-o mai buna comuniune atat cu privitorul cat si cu mine ca fiinta, nu vreau ca hainele sa distraga perceptia sau gandul privitorului de la substanta imaginii.”











︎Pielea Liviei

Orsolya, 28
Cluj-Napoca, Romania


“Ne-am cunoscut prin februarie. Mi-a zis de la bun început că are o relație, dar Livia este de acord ca el să se mai vadă și cu alte fete – despre care vorbea cu termenul de „iubitele mele”; odată când ne certam chiar a zis: „Este decizia ta dacă vrei sau nu să faci parte din galaxia iubitelor mele”. [...]”










︎Un loc părăsit

Dan Coman, 44
Bistrița, România



“Intimitatea e o chestiune
care ţine de tehnică
așa că desprinde-te
şi mergi singur printre
păpădii.
Zîmbeşte, lasă umbra să
se lungească la dreapta
ta..”














︎Life in a caravan

Susy
Portugal




“This was the beginning of our story. Magical Love. Our relationship was like an expansion of all the good feelings. This was meant to be. We were searching for each other in these interconnected Universes until we met..”

︎Truly present

Ioana


“I’ve learned that I can have moments of true connection and intimacy with almost anyone. For me, these moments come when I’m most at peace with myself and present, truly present, in whatever is happening in that moment. It’s a difficult thing to do and I cherish it very much when it happens, even if it’s just for a few seconds.”











︎Clumsy around intimacy

Cristina, 30
Romania



“I’m clumsy around intimacy,
it follows me, like a hungry cat
at the door, tripping my every step
always too soon
for trust, or secrets, or reveals,
for seeing, touching, kissing
the scars
the anger at someone betraying you”

︎At home

Alex
Bucharest, Romania


“Intimacy is not just our relationship with people. It is also our way of relating to objects, places, books, images, tastes and smells, a reflection of our desperate need to feel “at home”.












︎Darkness and silence

Gabriela, 25
Romania



“Someone once asked me what I was most afraid of. I said stairs and death. But with time I’ve stopped taking the elevator and started climbing those damn stairs, even if my legs were shaking. I’ve started to believe that we are all just energies that will come back in a different form, so the dying part didn’t look so scary either. But when I’m alone in the shower, and the water runs faster than my heartbeats, I know it’s love, the one that I’m the most afraid of, that terrifies me, that hits me in the chest so bad that I can hardly breathe. The love that I’m missing.











︎Some love is not to be forgotten

May, 31
Arizona


︎Pure ecstasy

Emily

“There had been many lovers before.
Those who came and gave me their version of what loved looked like, which I accepted no matter how tainted it looked. You have the young ones that are pure lust since you don’t quite understand what relationships are just yet. I considered them the practice..





















︎My house

Cristina, 30
Romania



“I panic at the thought
of sharing my house with someone
(my bed, my books,
my cat)
of him finding out I’m not as
smart or pretty or tidy
as he thought,
of him not liking the way I
smell in the morning,
my crooked nose
my unshaved legs
my too long getting ready
the perfume I bought myself when I turned 30.
and then one morning, as I wake up,
there they are,
in bitter autumn light:
my house, my bed, my books,
my cat.”



















︎Emotional distance

Antonius, 37
Australia




“My father – a stern man. There was a great emotional distance to reach him or for him to reach me. He found greater satisfaction in work than in family. Nonetheless there were those rare moments in the evening, in which he’d loosen – cold problem-solving analysis broke away to something warmer, more expressive, some would say more human.”




︎O invingatoare

Andra, 27
Romania



“Sunt mandra de poza asta pentru ca este o expresie a biruintei asupra depresiei.