A frozen emotion




Ceea ce ne afecteaza in mod direct sunt experientele noastre de viata si contextul social, motiv pentru care mi-am dorit, dupa mai multe evenimente limita din existenta mea, sa aduc un raspuns si o solutie temporara sentimentelor, inroland corpul uman intr-un proiect, dar dintr-o perspectiva diferita: am ales sa il distorsionez, intrucat tot ceea ce simt este transfigurat si modificat din cauza diferitelor intamplari.





Imaginile create sunt efemere datorita fenomenului natural al dezghetarii, in acelasi timp construind si o paralela cu legaturile interumane ce sunt si ele efemere. Lucrarea de fata se creeaza in urma experimentului fotografierii imaginilor inghetate, momentul este imortalizat, o data prin inghetare, iar a doua oara prin fotografiere. Imaginea surprinsa in forma ei proaspat inghetata, traieste doar un scurt interval de timp, eu avand la dispozitie o perioada limitata pentru a fotografia. Studiez tema corpului uman de aproximativ 5 ani si consider ca trupul nostru este cel mai aproape de noi, trecerea timpului este un fenomen irevocabil si iremediabil, iar acesta idee a pornit dintr-o frustrare. Fiecare imagine contine un sentiment propriu, inghetat, o lume perceputa candva intr-un anumit mod si pe care am vrut sa o pastrez exact asa cum este. Inghetand imaginea, inghetand sentimentul/timpul, constiinta mea intelege la nivel metaforic faptul ca lumea pe care o simt nu imi poate fi pastrata in realitate, dar poate fi incastrata pentru totdeauna in proiectul meu.

Probabil ca ideea nu a pornit din nevoia de a avea ceva palpabil, ci pentru ca toata starea aceasta constanta de incertitudine si melancolie ma ajuta si imi ofera nu doar inspiratie, ci si placere. Declansarea acestei simtiri poate sa porneasca, iar la mine porneste in urma unei destabilizari emotionale - in urma unei actiuni care are ca reactiune aceste fotografii.

Proiectul dezvolta si o parte intima, lumi inghetate, fotografii cu o viata scurta dar pastrate prin refotografiere, din dorinta imposibilului. Subtilitatea proiectului atinge si ideea constientizarii propriului corp, afirmand ca trupul este cel mai apropiat de noi din toata realitatea exterioara, el fiind parte vitala din noi, purtat peste tot in existenta. Ajungem sa fim constienti de el in timp, de miscari, de placeri, de tot ceea ce reprezentam. Este foarte posibil si chiar intalnit ca oamenii sa nu isi cunoasca trupul, sa nu fie constienti de el la nivel inalt, limitandu-si potentialul.

Am ales sa folosesc goliciunea corpului, deoarece consider ca trupul dezgolit se afla intr-o mai buna comuniune atat cu privitorul cat si cu mine ca fiinta, nu vreau ca hainele sa distraga perceptia sau gandul privitorului de la substanta imaginii.










text&images:
Eliza Lupu, 25, Romania
February 2020